Daniela FRUMUȘEANU – Expoziția „Spaţiul Cuvintelor”

MUZEUL NAŢIONAL AL UNIRII din Alba Iulia, clădirea MUSEIKON,
26 noiembrie 2019 – 15 ianuarie 2020
Marți, 26 noiembrie 2019, MUZEUL NAŢIONAL AL UNIRII din Alba Iulia vă invită la vernisajul expoziției „Spaţiul Cuvintelor”, care va avea loc în clădirea MUSEIKON, la ora 14:00. Expoziţia reprezintӑ o extensie a conceptului care a guvernat expoziţia personalӑ itinerantӑ ,,Metafizic” organizatӑ ȋn perioada 14 septembrie 2017-10 iulie 2018 la: Complexul Muzeal Bistriţa-Nӑsӑud, Casa Vergu Mӑnӑilӑ din Buzӑu și Muzeul Municipal Râmnicu Sӑrat.
Protagonista acestui eveniment artistic este Daniela Frumușeanu, artist plastic și conferenţiar universitar la Universitatea Națională de Arte din București.
Pe simeze vor fi expuse lucrări de datӑ recentӑ, dar și lucrӑri realizate pe parcursul mai multor ani, reprezentând un palier divers din punct de vedere tematic, formal şi conceptual. Numitorul comun al acestora este Cuvântul reprezentat plastic ȋntr-o formӑ explicitӑ sau deductibilӑ, cu trimiteri metaforice sau simbolice la domeniul suprasensibilului sau sfera întrebărilor existenţiale. Expoziția vorbește despre tumultul vieţii interioare şi exterioare, despre aparenţă şi esenţă, despre iubire şi iertare. Limbajul utilizat vizează preponderent mediul textil contemporan, dar nu lipsesc nici transpuneri plastice de tip mixed media.
Prezintӑ: critic de artӑ, Luiza Barcan
Instituţii organizatoare: Consiliul Judeţean Alba, Muzeul Naţional al Unirii, Museikon
Parteneri: Uniunea Artiștilor Plastici din România, Asociaţia D’arte Da Vinci
Partener media: Modernism

Imagini – Daniela Frumușeanu                                                             

Luiza BARCAN
O poetică a imaginii
Profund ancorată în viața artistică a zilelor noastre, numărându-se în chip de necontestat printre cei care creează fenomenul ca atare, Daniela Frumușeanu, artist decorator, pedagog, inventator cu brevete la OSIM, organizator și curator de expoziții, autor de cărți, studii și articole, se numără printre personalitățile plurivalente ale breslei.
În încercarea de a-i aborda complexa și bogata activitate, ce depășește patru decenii, ai dubla tentație de a vorbi despre operă, dar și de a încerca un portret, măcar unul redus la liniile esențiale, al artistei Daniela Frumușeanu. Voi începe cu acesta, pentru că mi s-a întâmplat destul de rar să întâlnesc un profesor atât de implicat în activitatea de formare a generației tinere, atât de generos și atât de plin de imaginație. Puțini, pe de altă parte, sunt artiștii dispuși să-și pună, temporar, între paranteze, propria activitate, pentru a se dedica reușitelor de grup, organizărilor de expoziții de anvergură, reprezentative și pentru breaslă dar și pentru țară. Și pe toate acestea Daniela Frumușeanu le face cu discreție și modestie, chiar dacă voința și bunăvoința ei reușesc să urnească din loc mecanisme adesea ancrasate fie de prea multe clișee, fie de împământenite prejudecăți. Eu, personal, mi-am intersectat drumul cu al domniei sale de mai multe ori, pe când se ocupa de expoziții de grup ori personale ale studenților săi și nu, așa cum de obicei se întâmplă, cu ocazia unor evenimente artistice individuale. Și, totuși, în pofida acestei dăruiri, artista nu și-a neglijat niciodată propria creație, pe care a îmbogățit-o continuu și căreia i-a adăugat, treptat, alte și alte dimensiuni.
Dacă ar fi să încerc o caracterizare mai generală a creației Danielei Frumușeanu, aș spune că opera sa se distinge prin măcar două trăsături esențiale: exploatarea materialelor, a tehnicilor și a genurilor celor mai diverse, de la cele tradiționale, până la cele contemporane, prin mixarea lor cu rezultate spectaculoase în ordine expresivă, pe de o parte, iar pe de altă parte nașterea unei poetici a imaginii cu adâncă marcă personală. Fiindcă, mai presus de orice, Daniela Frumușeanu cercetează și studiază continuu, conștientă cu un artist este un creator de cultură, dar și că prin cultura înaintașilor chiar propria sa operă se articulează solid și convingător. Vom regăsi astfel în lucrările sale bogate trimiteri la epoci și culturi de la cele mai îndepărtate, până la cele mai actuale. Toate imaginile, sugestiile și simbolurile folosite, trec însă printr-un filtru al sensibilității și printr-o reinterpretare în cel mai autentic spirit postmodern. În acest sens, poate cele mai grăitoare sunt: teza sa de doctorat, cu titlul „Posibilităţile moderne de expresie estetică ale unei tehnici străvechi -imprimarea cu ceară” și invenția numită „Procedeu de piroimprimare cu materiale termorezistente pe suporturi organice și anorganice”, brevetată la OSIM.
În arta Danielei Frumușeanu nu există, propriu-zis, granițe. De-a lungul vremii ea a expus, generic vorbind, artă decorativă, respectiv obiect, carte-obiect, colaj textil, panou decorativ, instalație, fotoprint, dar și fotografie. A creat filme experimentale, a investigat posibilitățile expresive și ideatice ale combinațiilor de tehnici vechi și noi, astfel încât într-o lucrare de-a sa apar juxtapuneri care, poate, la o primă vedere ar părea imposibile. Artista ne dovedește însă contrariul. Materiale naturale și sintetice stau bine laolaltă, tehnici precum imprimarea liberă, imprimarea serigrafică, piroimprimarea, imprimarea prin ștampilare, rezervarea cu ceară, tapiseria în haute lisse, broderia concură la realizarea unor obiecte artistice spectaculoase la nivel vizual, dar și încărcate cu sens la nivel ideatic, astfel încât granița strictului decorativism este cu mult depășită. Forme geometrice primare întâlnesc arabescuri elaborate, petele dense de culoare intră în dialog cu transparențele, senzația de materialitate și de tactilitate a unora dintre obiectele sale e contrapunctată de altele, cu mult mai diafane, stilizate până la esențial.
Ideile cărora Daniela Frumușeanu le dă formă plastică sunt susținute prin titluri cu valențe poetice și metaforice: „Învelișul gândurilor”, „Muzica sferelor”, Succesiunea clipelor”, „Alchimia vegetalului”, ”Poporul bronzului”, „Trepte de lumină”, „Apele timpului” etc.
Remarcabilă este, în dinamica activității artistice a Danielei Frumușeanu, exploatarea tenace a unei teme, până la epuizarea tuturor posibilităților ei expresive, așa încât seriile de lucrări îi sunt specifice creației pe care, de altfel, par să o și ordoneze.
Nici dihotomiile nu rămân străine de arta sa. Obiectul de dimensiuni mici intră în acord cu instalația de mari dimensiuni, capabilă să cucerească și să modeleze spațiul, trecând granița bidimensionalului spre tridimensional. Pe de altă parte, simboluri străvechi precum spirala sau crucea, în diferite variante, sunt la fel de inspiratoare pentru artistă, ca și mult mai derizoriile „semne” ale contemporaneității, precum codul de bare de pe mărfuri și alimente, pe care Daniela Frumușeanu reușește să-l convertească estetic. Unele dintre amplele sale compoziții impresionează prin prețiozitate și strălucire, altele prin austeritate compozițională și cromatică. Imaginea și textul concură, la rândul lor, la crearea unora dintre compozițiile cu sursă livrescă ale artistei. Dragostea pentru carte, ca obiect, ca simbol, ca vehicul de cultură, rămâne însă, probabil, cea mai prezentă și cea mai pregnantă în această operă cu pronunțată dimensiune intelectuală.
Spiritul ordonator al Danielei Frumușeanu face casă bună cu sensibilitatea ei de sorginte poetică, iar ambele, susținute printr-o cultură solid construită, concură la articularea unei creații reprezentative pentru arta românească contemporană.