Daniela Frumuşeanu – “METAFIZIC”

  COMPLEXUL MUZEAL BISTRIȚA-NĂSĂUD găzguieşte în perioada 14 septembrie-15 octombrie 2017 expoziţia personală de artă vizuală METAFIZIC, autor Daniela Frumuşeanu.
Pe simeze – lucrări realizate pe parcursul mai multor ani, reprezentând un palier tematic, formal şi conceptual divers. Astfel, cărţile-obiect vor construi un dialog metaforic cu valoare simbolică, împreună cu obiectul textil, panoul decorativ sau instalaţia artistică. Numitorul comun al acestora este introspecţia în domeniul suprasensibilului sau zona întrebărilor existenţiale. Pentru o bună înţelegere a mesajul ideatic, denumirile lucrărilor sunt edificatoare:
Învelişul gândurilor, Între bine şi rău, Muzica Sferelor, Spaţiul rugăciunii, Răspunsuri în aşteptare, Regenerare, Apele Timpului, Trepte de lumină, Succesiunea clipelor, Atingerea Focului, Cuvinte care zidesc, Matricea, Spaţiu alchimic, etc.
Compoziţiile reflectă abordări ale realităţii interioare sau exterioare, a căror rezolvări plastice sunt de cele mai multe de factură abstractă. Limbajul utilizat vizează preponderent mediul textil contemporan, dar nu lipsesc nici transpuneri plastice specifice graficii sau picturii. Expozitia METAFIZIC se prezintă ca univers artistic personal capabil să activeze latura senzorială şi raţională a iubitorilor de frumos, cu deschidere spre inedit.

Vernisaj: 14 septembrie 2017, ora 18:00, Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, strada General Grigore Balan nr. 19, Bistriţa, Judeţ Bistriţa-Năsăud.
Artişti invitaţi: Joanne Luongo (S.U.A.), Zuzu Caratănase (România)
Prezintă: Vasile Duda

Fotografii primite din partea Danielei Frumuseanu
Vedeti o galerie de imagini din expozitie

          Într-o artă supusă dorinţei de înnoire, precum este arta textilă, Daniela Frumuşeanu aduce în prim plan tema gravă a vieţii şi a morţii. În vasta parabolă prezentată de artistă, întâmplările vieţii sunt transformate în vizualitate pură. Creatoarea spune „nu” naraţiei după cum spune „nu” şi soluţiilor tehnice tradiţionale; astfel, aduce în teritoriul textilelor, materiale pe care le converteşte spiritului său, întrebuinţând mijloace mai degrabă proprii artelor focului şi care într-un fel cu totul surprinzător îi folosesc conceptului cu o extraordinară exactitate. Artista eliberează o nebănuită sensibilitate lirică subordonându-şi materiale şi tehnici unor gânduri cu un caracter foarte personal dar cărora le recunoaştem gradul de universalitate.

Poeta juxtapune imaginilor, cuvinte exacte, cu un conţinut semnificativ, distanţându-se lucid de o artă- prea multă vreme considerată decorativ-ambientală şi prin aceasta lipsită de intensitate spirituală.

Nedispreţuind materia pe care o modelează cu o libertate şi cu o cunoaştere, amândouă acestea- demne de invidiat- Daniela Frumuşeanu ţinteşte mult mai departe. Sensibilă la tonuri şi mai ales la coloritul pe care îl oferă natura artei, plasticiana nu mizează însă exclusiv pe senzualitatea emanată de obiectele sale; caută firesc, odată relaţii de textură, apoi, raporturi bine susţinute între plin şi gol şi nu în ultimul rând armonii cromatice din care nu exclude translucidul fragil ori densul solid şi rugos, construind o sintaxă atât decorativă cât şi expresionistă. Împreună cu vizualul artista ne solicită sufletul şi mintea: „ Priveşte cărţile… din fiecare pagină tresare amintirea unui trecut ştiut, secret, rostit, nerostit şi promisiunea unui viitor…”.

O concluzie se impune la finalul excursului nostru critic- să ne gândim la valoarea simbolică a creaţiei Danielei Frumuşeanu şi la parcursul pe care îl realizăm de fiecare dată când îi privim opera, pentru că artista este lirică şi spirituală, tehnică şi senzuală în egală măsură.

Roxana Păsculescu, critic de artă